Hrană și îngrijire
Câtă apă bea câinele sau pisica pe zi
Un animal sănătos, câine sau pisică, bea în total cam 40-60 ml de apă pe kilogram pe zi. O pisică de 4 kg are nevoie de vreo 200 ml, iar un câine de 20 kg, de aproape un litru. Când consumul trece de 100 ml pe kilogram, medicii o numesc sete crescută și vor să vadă animalul. Calculatorul de mai jos îți dă cifrele pentru animalul tău și scade apa pe care o primește din hrana umedă.
În România nicio autoritate nu publică o normă de apă pentru câini și pisici, așa că cifrele de aici vin de la școli și manuale veterinare din străinătate: centrele de sănătate canină și felină ale Universității Cornell, Manualul veterinar MSD și fișa clinicii britanice de specialitate Davies Veterinary Specialists. Rezultatul e o estimare, iar starea animalului o evaluează medicul.
Calculează apa pe zi
Estimare după plaja de 40-60 ml/kg pe zi (Cornell, MSD) și pragul de 100 ml/kg pentru setea crescută. La un animal bolnav, aflat sub tratament, sau la o femelă gestantă ori care alăptează, medicul veterinar îți spune câtă apă e normal să bea.
Cum se face calculul
Centrul canin Cornell arată că un câine sănătos bea cam 40-60 ml de apă pentru fiecare kilogram, inclusiv puii. Pentru pisici, Cornell indică aproximativ 120 ml la fiecare 2,3 kg, socotind greutatea fără grăsimea în plus, adică tot vreo 50 ml pe kilogram. Manualul MSD dă 44-66 ml/kg pentru majoritatea mamiferelor. Calculatorul înmulțește greutatea cu 40 și cu 60 și îți dă intervalul, cu 50 ml/kg ca valoare de mijloc.
Din acest total scade apa din hrana umedă. MSD scrie că o conservă are între 60% și peste 87% apă, iar granulele doar 3-11%. Calculatorul socotește trei sferturi din greutatea hranei umede ca apă și ignoră apa din granule, care e prea puțină ca să conteze. Ce rămâne e cât ar trebui să scadă din bol.
Pragul de sete crescută, pe care medicii îl numesc polidipsie, e de peste 100 ml pe kilogram pe zi, la câini și la pisici. Îl folosesc atât Davies, cât și Cornell. Clinica Davies adaugă că un animal poate bea vizibil mai mult decât de obicei și sub acest prag, deci contează și cât bea animalul tău de regulă.
Trei exemple calculate
Pisică de 4 kg care mănâncă doar granule. Îi trebuie 160-240 ml pe zi, cam 200 ml, și aproape toată apa vine din bol. Pragul de sete crescută e la 400 ml.
Aceeași pisică, hrănită cu două plicuri de 85 g pe zi. Cele 170 g de hrană umedă aduc aproximativ 128 ml de apă. Din bol mai are de băut doar în jur de 30-110 ml, așa că e firesc ca bolul să pară aproape neatins.
Câine de 20 kg hrănit cu granule. Bea 800-1.200 ml pe zi, adică un litru în medie, iar pragul e la 2 litri. Exemplul Cornell pentru un beagle de 9 kg dă 360-540 ml, aceleași cifre pe care le scoate și formularul.
Cum măsori cât bea
Dimineața pui în bol o cantitate măsurată cu o cană gradată, iar în dimineața următoare măsori ce a rămas. Diferența e cât a băut în 24 de ore. Dacă în casă sunt mai multe animale cu același bol, Cornell recunoaște că socoteala devine greu de făcut, așa că semnele indirecte contează la fel de mult: umpli bolul mai des decât înainte, îl găsești gol, animalul bea din chiuvetă, din cada de baie sau din bălți.
Setea crescută vine aproape mereu cu mai multă urină. Câinele cere mai des afară, face pipi în casă sau scapă urină în somn. La pisică, bulgării din litieră devin mai mari și mai numeroși.
Când bea prea mult
Un câine care bea mai mult într-o zi caniculară sau după o tură lungă de alergat nu are nimic. Cornell pune căldura, efortul, durerea și stresul printre motivele pentru care un câine bea mai mult fără să fie bolnav. Altfel stau lucrurile când setea mare ține zile la rând, pe vreme obișnuită.
La câine, bolile cele mai frecvente din spatele setei crescute sunt, după aceeași sursă, infecția urinară, diabetul, boala de rinichi, bolile glandelor suprarenale (Cushing, Addison), bolile de ficat, unele cancere, leptospiroza și piometrul, infecția uterului care apare la femelele nesterilizate. O cățea nesterilizată care bea mult la câteva săptămâni după călduri merge la veterinar în aceeași zi, mai ales dacă e și moleșită sau are scurgeri. De ce previne sterilizarea piometrul e explicat în ghidul despre sterilizarea cățelei.
La pisică, primele pe listă sunt boala cronică de rinichi, diabetul și hipertiroidismul. Boala de rinichi e foarte răspândită la pisicile în vârstă: Cornell o găsește la până la 40% dintre pisicile de peste 10 ani și la 80% dintre cele de peste 15. La început pisica nu pare bolnavă, doar bea și urinează mai mult, motiv pentru care setea e unul dintre primele semne pe care le poate observa stăpânul. Cât de bătrână e pisica ta în ani de om îți spune calculatorul de vârstă.
Până îl vede medicul, nu îi limita apa. Medicii de la Cornell îți cer să pornești de la ideea că animalul are nevoie de apa aceea și avertizează că, dacă i-o tai, se poate deshidrata sau poate face dezechilibre electrolitice. Medicul pornește de obicei cu analize de sânge și de urină, iar o probă de urină adusă de acasă îl poate ajuta, dacă ți-o cere.
Pisica nu bea apă
O pisică hrănită cu conserve sau plicuri poate să bea foarte puțin din bol, pentru că primește mare parte din apă din mâncare, așa cum arată al doilea exemplu de mai sus. Motiv de grijă ai când o pisică hrănită doar cu granule nu se atinge de apă o zi întreagă, sau când nici nu mănâncă.
Ca s-o faci să bea mai mult, centrul felin Cornell recomandă mai multe boluri cu apă proaspătă, puse în locuri la care pisica ajunge ușor, și mâncare umedă sau puțină apă amestecată în mâncare. Unele pisici beau mai mult dacă pui în bol puțină zeamă de la o conservă de ton sau supă de pui fără sare. Multe pisici preferă să bea dintr-o fântână de apă, dar nu toate. Într-o casă cu mai multe animale, verifică dacă alt animal nu o alungă de la bol. O pisică poate ocoli apa și din cauza unei dureri de dinți.
Semnele de deshidratare
Printre semnele de deshidratare, centrul felin Cornell enumeră moleșeala, slăbiciunea, pofta de mâncare scăzută, gingiile uscate sau lipicioase și, în cazurile grave, ochii înfundați în orbite. Testul de acasă e pliul pielii: ridici ușor pielea dintre omoplați și îi dai drumul. La un animal hidratat, pliul dispare aproape imediat. La unul deshidratat se netezește încet sau rămâne format câteva secunde. La pisicile bătrâne pielea revine mai încet chiar și când sunt bine hidratate, așa că testul e mai puțin sigur la ele.
Fișa veterinară Vetster spune că o pisică fără apă de peste 24 de ore, sau cu vomă ori diaree de peste 24 de ore chiar dacă bea, trebuie văzută de urgență. Pentru câine, cum îl urmărești când refuză mâncarea, dar bea, e în pagina câinele nu mănâncă, dar bea apă, iar lista completă a semnelor cu care pleci azi la clinică e în semnele pentru care mergi la veterinar în aceeași zi.
Ce aș face eu
Aș măsura apa trei zile la rând, pe vreme obișnuită, și aș face media, pentru că o singură zi caldă sau o plimbare lungă strică socoteala. Aș trece cifra prin calculator împreună cu hrana umedă din ziua aceea. Dacă media trece de pragul de 100 ml/kg, sau dacă animalul bea vizibil mai mult decât acum câteva luni, aș face programare la medic și aș nota cifrele, ca să i le arăt. La o pisică trecută de 10 ani aș cere analizele de rinichi oricum, la controlul anual. Porția de mâncare se calculează la fel, după greutate, în calculatorul de hrană pe zi. Felul în care alegem sursele pentru paginile de sănătate e descris în politica editorială.
