Animale exotice: ce verifici înainte să cumperi

Înainte să cumperi un animal exotic

Un anunț cu animale exotice de vânzare spune rareori de unde vine animalul, ce acte are și cât te costă după ce ajunge acasă. Patru lucruri decid dacă o cumpărare e legală și dacă animalul are șanse să trăiască bine la tine: specia, hârtiile ei, starea de sănătate și banii pentru adăpost și veterinar.

Specii pe care nimeni nu le mai poate vinde în UE

Regulamentul european 1143/2014 privind speciile invazive interzice vânzarea, înmulțirea, transportul, schimbul și eliberarea în natură a speciilor aflate pe lista Uniunii. Prima listă, în vigoare din august 2016, cuprinde și câteva animale care se țineau des acasă: țestoasa de Florida (Trachemys scripta, cu toate subspeciile ei), veverița siberiană (Tamias sibiricus) și veverița cenușie. Lista a fost extinsă de atunci, așa că verifică specia pe pagina Comisiei Europene despre speciile invazive înainte să dai banii. Cine avea un astfel de animal dinainte de interdicție îl poate păstra până la sfârșitul vieții, într-un spațiu din care nu poate scăpa și fără să-l înmulțească.

Acte CITES pentru speciile protejate

Mulți papagali, broaște țestoase de uscat, cameleoni și șerpi sunt protejați prin convenția CITES, pe care UE o aplică prin regulile ei privind comerțul cu specii sălbatice (regulamentul 338/97, cu anexele A, B, C și D). Un animal din anexa A, cea mai strictă, se poate vinde doar dacă are un certificat CITES individual, eliberat conform articolului 10 din regulament pentru acel exemplar și legat de inelul sau microcipul lui. Pentru speciile din celelalte anexe, cere o dovadă scrisă a originii legale, de exemplu actele crescătorului. Păstrează documentele cât trăiește animalul. În România, un animal protejat ținut fără acte poate fi confiscat, iar autoritatea CITES este ministerul mediului.

Ce ceri vânzătorului

• Numele științific al speciei, trecut pe factură sau pe contract. Cu el verifici ambele liste de mai sus.
• Dovada că animalul a fost crescut în captivitate: data și locul nașterii sau al eclozării și numele crescătorului.
• Certificatul CITES, acolo unde specia îl cere, cu numărul inelului sau al microcipului.
• Ce a mâncat până acum, la ce temperatură a stat și când a văzut ultima dată un medic veterinar.
• O vizită la locul unde e ținut. RSPCA recomandă să mergi la crescător și să nu cumperi prin rețelele sociale, unde nu vezi nici animalul, nici condițiile.

Programează un consult la un veterinar care tratează exotice în primele zile după cumpărare și ține animalul nou separat de celelalte din casă până atunci. Urmărește și anunțurile ANSVSA: autoritatea a pus în discuție un proiect care ar extinde înregistrarea și marcarea obligatorie și la păsările captive și la dihori.

Costurile de după cumpărare

Prețul animalului e adesea cheltuiala cea mai mică. O șopârlă sau o broască țestoasă de uscat are nevoie de un terariu cu încălzire pe termostat, cu o zonă caldă și una rece. Speciile active ziua mai cer și un bec UVB, iar manualul veterinar Merck recomandă schimbarea lui la 6-12 luni, chiar dacă încă luminează. Un papagal mare are nevoie de o colivie spațioasă și de câteva ore pe zi afară din ea. Socotește apoi curentul pentru lămpi, hrana vie sau fânul și drumurile la veterinar: medicul pentru exotice poate fi în alt oraș, iar consultațiile lui costă de regulă mai mult decât cele pentru un câine. Pune deoparte o sumă pentru urgențe înainte să aduci animalul acasă.

Întrebările de dinainte

Multe dintre aceste specii trăiesc mult: un papagal mare poate trăi zeci de ani, o broască țestoasă de uscat la fel. Află cât trăiește specia, ce temperatură și lumină cere, ce mănâncă și dacă în orașul tău există un medic veterinar care o tratează. Mulți medici lucrează doar cu câini și pisici. Animalele sălbatice din natură, inclusiv păianjenii lup sau broaștele țestoase din România, nu se iau acasă. Cum recunoști tarantula românească, cât de tare doare mușcătura ei și ce faci dacă te-a mușcat găsești în articolul Păianjenul lup din România.

Ce cere fiecare specie

• Iepurii au nevoie de fân nelimitat, de loc de alergat în fiecare zi și de un alt iepure alături.
• Dihorii dorm mult, dar au nevoie să se joace zilnic și de o casă fără găuri, pentru că se strecoară oriunde.
• Petaurii (sugar glider) sunt animale nocturne și sociale, care trăiesc în grupuri și nu trebuie ținuți singuri.
• Șopârlele și șerpii au nevoie de un terariu cu o zonă caldă și una rece, iar multe specii și de lumină UVB.
• Papagalii sunt sociali și zgomotoși, iar unii trăiesc cât un om.

Igiena

Reptilele pot fi purtătoare de Salmonella fără să pară bolnave. Spălatul pe mâini după fiecare atingere și ținerea terariului departe de bucătărie sunt reguli de bază, mai ales cu copii mici în casă. Despre bolile care trec de la animale la om găsești mai multe în tema boli care trec la om.