Animale sălbatice din casă și grădină
Păianjenul lup din România
Pentru un om sănătos, mușcătura păianjenului-lup, inclusiv a celui mare numit tarantula românească, nu e considerată periculoasă. Locul doare, se înroșește și te mănâncă pielea câteva zile, iar apa, săpunul și o cârpă rece sunt de obicei tot ce trebuie. Crampele, greața, respirația grea sau o rană care se întinde ori se înnegrește cer însă medic sau 112 în aceeași zi, mai ales în sud-est, unde trăiește și văduva neagră.
Ce este păianjenul lup
Păianjenii-lup formează familia Lycosidae. Sunt vânători care își prind prada alergând după ea pe sol și nu țes o pânză în care s-o aștepte. Ziua se ascund sub pietre, frunze sau în galerii săpate în pământ, iar seara ies la vânătoare.
La noi, specia cea mai răspândită este Lycosa singoriensis, pe care lumea o numește tarantula românească. Porecla vine de la mărime și de la corpul păros. E un păianjen sălbatic din fauna României, altă specie decât tarantulele vândute pentru terarii. Mușcă rar, de obicei când e prins în mână, călcat sau strivit sub o haină în care s-a ascuns.
Ce specii vezi în România
Lycosa singoriensis este cel mai mare păianjen din România și Republica Moldova. Femelele ajung pe la 25 de milimetri lungime, unele până la 35, fără picioare. Trăiește în câmpuri, pe marginea drumurilor și în grădini, unde sapă galerii verticale în pământ. Un articol din BZI îl descrie ca pe un locuitor destul de obișnuit al grădinilor de la noi.
Pe lângă ea mai trăiesc multe specii mici de păianjeni-lup, maronii sau cenușii, care intră toamna în casă, în garaj sau în pivniță. Păianjenul care fuge pe gresia din bucătărie e aproape sigur unul dintre aceștia, iar tarantula românească adultă ajunge rar în casă.
Cum îl recunoști fără să-l prinzi
Semnul cel mai sigur sunt ochii. Păianjenii-lup au opt ochi așezați pe trei rânduri: patru mici jos, doi foarte mari la mijloc și doi mici sus, spre margini. Într-o poză făcută de aproape, cei doi mari se văd ca două puncte negre lucioase, iar seara, în lumina lanternei, ochii lor sclipesc.
- Corpul e îndesat, păros, în nuanțe de maro, gri sau negru, cu picioare lungi și groase.
- Fuge repede pe podea și se oprește brusc, fără să urce pe pânză.
- În grădină lasă găuri rotunde în pământ, uneori cu o mică bordură de resturi la gură.
Văduva neagră, cu care e confundat uneori, arată altfel: abdomen rotund, negru și lucios, cu pete roșii, și stă într-o pânză neregulată, aproape de sol. Din fotografia făcută cu telefonul, specia exactă se stabilește rar, așa că păstreaz-o ca indiciu și nu trage singur concluzii medicale din ea.
Cât de periculoasă e mușcătura
Clinica americană Cleveland Clinic scrie că veninul păianjenului-lup nu este periculos pentru oameni. În locul mușcăturii apar roșeață, durere, umflătură și mâncărime, care se retrag de obicei în câteva zile. Pe Sfatul Medicului mușcătura e descrisă ca un punct roșu cu mâncărime ușoară, care de regulă nu are nevoie de îngrijiri medicale.
Tarantula românească, fiind mare, mușcă mai dureros decât păianjenii mici din casă. Wikipedia o descrie ca destul de neplăcută pentru om, cu simptome care durează cam 24 de ore. Ghidul britanic NICE pentru mușcături și înțepături adaugă că roșeața și mâncărimea pot persista până la zece zile și că majoritatea nu au nevoie de antibiotic.
Riscul real din România vine de la alte specii. ROmedic amintește văduvele din genul Latrodectus, prezente și în stepa din sud-estul țării, al căror venin dă crampe musculare, transpirații, tensiune crescută și uneori greutate în respirație. Tot acolo e descris păianjenul maro mediteranean (Loxosceles rufescens), care poate lăsa o rană ce se necrozează. Și în Statele Unite, CDC menționează printre păianjenii veninoși văduva neagră și păianjenul maro, iar păianjenul-lup lipsește din listă.
Mai e un lucru bun de știut: după ROmedic, între 80 și 90% dintre mușcăturile pe care oamenii le pun pe seama unui păianjen se dovedesc altceva, de la înțepături de insecte la infecții ale pielii. Dacă nu ai văzut păianjenul în clipa mușcăturii, vinovatul rămâne o presupunere.
Ce faci imediat dacă te-a mușcat
Pașii de mai jos urmează fișa de prim ajutor Mayo Clinic și recomandările CDC.
- Spală locul cu apă și săpun blând.
- Ține pe el o cârpă curată, înmuiată în apă rece sau cu gheață învelită în ea, câte 15 minute în fiecare oră. Gheața pusă direct pe piele o poate răni.
- Dacă mușcătura e pe mână sau pe picior, ține membrul ridicat, ca să scadă umflătura.
- Nu scărpina și nu încerca să storci sau să sugi veninul.
- Pentru mâncărime puternică, un antihistaminic fără rețetă ajută. Pentru durere, întreabă farmacistul ce poți lua.
Dacă păianjenul e încă prin preajmă și îl poți acoperi cu un pahar fără să-l atingi, o fotografie clară îi va folosi medicului mai mult decât o descriere din memorie.
Când suni la medic sau la 112
Sună la 112 dacă, în orele de după mușcătură, apar:
- Crampe musculare, mai ales pe abdomen, spate sau piept.
- Transpirații abundente, greață sau vărsături.
- Respirație grea, greutate la înghițit sau bătăi rapide ale inimii.
Mergi la medicul de familie sau la Urgențe în aceeași zi dacă roșeața se lărgește de la o oră la alta, dacă apar bășici, o zonă care se închide la culoare spre negru, febră, puroi sau dungi roșii care pleacă de la rană. Ultimele trei arată mai degrabă o infecție a pielii, care se tratează indiferent de cine a mușcat. Pragul e mai jos pentru un copil mic, pentru o femeie însărcinată, pentru cineva cu imunitatea scăzută și pentru orice mușcătură aproape de ochi sau de gură. Spune-i medicului unde erai și, dacă o ai, arată-i fotografia păianjenului.
În grădină, în casă și lângă câine sau pisică
În casă, un păianjen-lup a intrat de obicei din greșeală, pe sub ușă sau pe geam. Pune un pahar sau un borcan peste el, strecoară o foaie de carton dedesubt și eliberează-l în iarbă, departe de prag. Strivirea e chiar situația în care mușcă. Ca să intre mai puțini, verifică garniturile ușilor și plasele de la geamuri. Hainele lăsate pe terasă le scuturi înainte să le îmbraci, iar pantofii înainte să-i încalți.
În grădină, păianjenii-lup mănâncă insecte și nu fac rău plantelor. Un insecticid stropit pe toată curtea pentru un singur păianjen omoară și albinele și gândacii folositori. Dacă vrei mai puțini lângă casă, strânge grămezile de lemne, pietre și frunze de lângă pereți, unde se adună insectele cu care se hrănesc. La grădinărit, mănușile protejează de mușcătură și de zgârieturile prin care intră alte infecții, cum e leptospiroza.
Câinii și pisicile curioase pot fi mușcați când adulmecă sau prind un păianjen, de obicei pe bot sau pe labă. Spală locul cu apă și urmărește-l câteva ore. Dacă botul se umflă tot mai tare, dacă animalul e apatic, vomită, respiră greu sau șchiopătează mult, du-l la veterinar în aceeași zi. Pentru o pisică ce se scarpină des fără să fi văzut vreun păianjen, cauza obișnuită sunt puricii, despre care scriem în deparazitarea externă la pisici.
Tarantula românească nu se ia din natură ca animal de companie. Dacă te atrage ideea unui păianjen sau a altui animal exotic acasă, citește întâi ce acte și ce condiții cere în tema Animale exotice: ce verifici înainte să cumperi.
Ce aș face eu
Aș lăsa păianjenul-lup în pace în grădină și l-aș muta afară doar când ajunge în dormitor sau în colțul unde se joacă un copil mic ori doarme un câine care sare la orice mișcare. Dacă m-ar mușca, aș spăla locul, aș pune o cârpă rece și aș aștepta două-trei zile. La medic aș merge doar pentru semne care depășesc pielea din jurul mușcăturii, iar în Dobrogea sau în sud-est aș lua crampele și transpirațiile în serios din prima oră, pentru că acolo trăiește și văduva neagră.
