Râia la câini și pisici

Ce înseamnă „râie” la câini și pisici

În limbajul de zi cu zi, „râie” numește orice boală de piele produsă de acarieni. Pentru tine contează care acarian e, fiindcă de el depind trei lucruri: dacă boala se ia de la un animal la altul, dacă poate ajunge la oameni și ce medicament funcționează.

La câini se întâlnesc mai ales râia sarcoptică (scabia), râia demodectică și râia auriculară. Pisica are și ea varianta ei: crustele de pe marginea urechilor și de pe față țin adesea de Notoedres, un acarian foarte contagios între pisici. Demodectica la pisici e rară.

Autoritățile române nu publică un ghid despre râia animalelor de companie. Semnele și tratamentele de mai jos vin din ghiduri veterinare străine: ESCCAP UK, manualul veterinar Merck, universitatea canadiană WCVM și clinicile VCA.

Râia sarcoptică la câini: mâncărimea care începe brusc

Semnul principal este mâncărimea intensă. Ghidul ESCCAP UK despre acarieni notează că un câine poate începe să se scarpine înainte să i se vadă vreo leziune, iar prin scărpinat ajunge să își facă singur răni.

Acarianul preferă marginile urechilor, botul, coatele și articulațiile picioarelor din spate. Când infestarea e veche sau puternică, leziunile se pot întinde pe tot corpul.

Boala se transmite foarte ușor. ESCCAP recomandă ca un câine cu râie sarcoptică să stea separat de celelalte animale cât timp e tratat, iar într-o casă cu mai mulți câini să fie tratați toți cei care au stat în contact cu el. Eu aș pleca de la ideea că și ceilalți câini din casă au acarieni, chiar dacă încă nu se scarpină.

Râia demodectică: pete fără păr care nu vin de la alți câini

Demodex trăiește în mod normal în foliculii părului. Manualul Merck explică faptul că puii îl primesc de la mamă în primele 72 de ore după naștere, că acarianul își petrece toată viața pe același animal și că boala nu e considerată contagioasă. Problema apare când acarienii se înmulțesc prea mult.

Forma localizată, la câinii tineri, arată ca niște zone mici fără păr. ESCCAP spune că de obicei nu e gravă și că adesea dispare singură în 6-8 săptămâni, fără tratament.

Forma generalizată cere acaricide și tratarea bolii care a slăbit apărarea pielii. Merck subliniază că un animal cu demodicoză nu trebuie să primească corticosteroizi, nici pe piele, nici pe gură, ceea ce e un motiv bun să nu folosești o cremă cu cortizon rămasă prin casă.

La pisici, demodectica apare de obicei în jurul ochilor, pe pleoape. Când la pisică boala se întinde pe tot corpul, medicul caută de obicei o boală de fond, cum ar fi diabetul sau infecția cu FeLV ori FIV.

Râia auriculară la câini și pisici

Otodectes trăiește în canalul urechii. Semnul tipic este o secreție maro, ceroasă, însoțită de scuturat din cap și scărpinat la urechi. Unele animale, mai ales pisicile, au acarieni fără să pară deranjate.

Secreția maro nu e o dovadă suficientă, pentru că urechea se poate murdări și din alte cauze. VCA arată că medicul vede acarianul cu otoscopul sau la microscop, pe o probă din secreție, de obicei fără dificultate.

Râia la câini în poze: ce semne cauți

Pozele de pe internet te ajută să înțelegi ce merită dus la cabinet. Diagnosticul nu se pune după ele, pentru că semnele se suprapun cu alte boli de piele. Ca orientare:

• Sarcoptică: scărpinat aproape continuu, cruste și piele roșie pe marginile urechilor, pe coate și pe bot.
• Demodectică localizată: câteva pete rotunde fără păr, cu mâncărime mai slabă, la un câine tânăr.
• Auriculară: depozit maro, ceros, în ureche și un animal care își scutură des capul.
• Notoedrică la pisici: piele înroșită și fără păr pe marginea urechilor și pe față, urmată de cruste uscate, gri-gălbui.

Rănile deschise, un animal abătut sau o pisică ce nu mai mănâncă pot cere un drum la cabinet chiar azi. Lista completă e în ghidul despre semnele pentru care mergi la veterinar în aceeași zi.

Cum pune veterinarul diagnosticul

Pentru demodectică, medicul face un raclaj profund al pielii din zonele fără păr sau smulge câteva fire și le privește la microscop. Pentru sarcoptică, raclajul e superficial și se face de mai multe ori, de obicei pe urechi și pe coate, acolo unde acarianul stă cel mai des.

Spune-i medicului dacă și alți câini din casă se scarpină și dacă pe tine te mănâncă pielea. Ambele informații îl ajută pe medic să se gândească la sarcoptică.

Tratamentul râiei la câini: pastile, pipetă, șampon sau spray

Râia sarcoptică are nevoie de un acaricid care acționează în tot corpul. ESCCAP enumeră ca tratamente înregistrate în Europa selamectina și combinația moxidectină cu imidacloprid, ambele aplicate o dată și repetate după patru săptămâni. Ghidul pomenește și isoxazolinele, o clasă de substanțe date sub formă de pastilă.

În română, ghidul zooplus despre râie numește selamectina, moxidectina și sarolanerul ca substanțe aprobate, sub formă de șampon, pipetă sau tabletă. Asta răspunde și la căutarea „pastile pentru râie la câini”: există, dar medicul alege produsul după tipul de râie, specie și greutate. Dozele nu le dăm aici, pentru că depind de prospect și de animal.

Pentru râia auriculară, ESCCAP descrie două căi: picături acaricide puse direct în ureche sau o pipetă cu selamectină ori moxidectină cu imidacloprid, care lucrează din interior. VCA adaugă că urechea curățată răspunde mai bine la tratament. La sarcoptică și la râia auriculară se tratează toate animalele din casă, nu doar cel care se scarpină.

Un „spray pentru râie” apare des în căutări. Ghidurile citate aici nu recomandă un spray anume ca tratament de bază pentru acarienii din piele. Dacă vrei să folosești ce ai deja în casă, întreabă medicul înainte, mai ales dacă ai și pisică: unele produse pentru câini le fac rău pisicilor, așa cum explicăm la deparazitarea externă la pisici.

Curățenia culcușului în timpul tratamentului

Acarienii sarcoptici ajung de la un câine la altul și prin culcuș, pături sau perii. Medicii veterinari din Suceava citați de Radio TOP recomandă igienizarea cuștii și aruncarea așternuturilor și pernuțelor pe care câinele a dormit cât a fost bolnav. Periile și pieptenii lui merită spălați sau înlocuiți în aceeași perioadă.

Curățenia ajută, dar nu ține locul medicamentului. Pentru partea de aspirat și spălat textile, pașii din curățenia în casă după paraziți se aplică și aici.

Râia de la câine trece la om?

Râia sarcoptică, da. Merck o descrie ca zoonoză: oamenii care ating un câine infestat se pot infesta la rândul lor. Pe pielea omului apare de obicei o pseudo-scabie, adică acarienii câinelui produc mâncărime, dar nu se pot înmulți acolo.

WCVM arată că aceste infestări durează puțin și trec singure în câteva săptămâni după ce omul nu mai are contact cu câinele netratat. Oamenii au propria lor variantă de Sarcoptes, care produce scabia umană, o boală diferită. Dacă mâncărimea ține și după ce câinele a fost tratat, mergi la medicul de familie sau la un dermatolog și spune-i despre câine.

Demodex nu trece de la câine la om. Râia auriculară poate da, după VCA, o erupție trecătoare cu mâncărime la persoanele sensibile din casă, dar asta se întâmplă rar și trece după ce animalele sunt tratate. Alte boli cu reguli proprii de transmitere sunt adunate la boli care pot trece de la animale la om, de pildă Giardia la câini și pisici.

Ulei de măsline pentru râie la câini: ajută?

Uleiul de măsline nu omoară acarienii. Ghidul zooplus le cere stăpânilor să nu încerce să grăbească vindecarea cu remedii casnice precum uleiul de cocos sau de chimen negru, fiindcă eficiența lor nu a fost dovedită în studii. Nici pentru uleiul de măsline nu există o astfel de dovadă în sursele de mai sus.

Singura mențiune serioasă vine tot de la medicii din Suceava: unguente cu ulei de eucalipt, ulei de măsline extravirgin și uleiuri mentolate, puse pe zonele afectate ca să reducă mâncărimea. Le-aș folosi doar așa, pe lângă acaricidul prescris și cu acordul medicului, ca să nu pierzi săptămâni în care acarienii se înmulțesc și ajung la ceilalți câini.

Prevenție și legătura cu deparazitarea externă

Nicio schemă nu garantează că un câine nu va lua râie. ANSVSA cere ca fiecare animal de companie să fie deparazitat intern și extern după o schemă trecută în carnetul de sănătate, iar la câinii adulți menționează deparazitarea externă lunară. Pagina nu spune nimic anume despre râie, așa că schema obișnuită rămâne punctul de plecare, iar contactul apropiat cu un câine care se scarpină mult și are cruste e lucrul cel mai ușor de evitat.

Cât de des și cu ce produse se face, în funcție de vârstă, afli din articolul despre deparazitarea câinelui, iar restul subiectelor despre paraziți sunt în tema Deparazitare.