Toxoplasmoza și pisica în sarcină

Ce este toxoplasmoza și de ce contează în sarcină

Toxoplasmoza este infecția cu parazitul Toxoplasma gondii. Ghidul prenatal al INSP spune că omul se infectează în principal din carnea insuficient pregătită, care poate conține chisturi ale parazitului, sau înghițind din greșeală oochiști eliminați de pisică, ajunși în sol ori în apă. Un document de fond al Organizației Mondiale a Sănătății adaugă alimentele și suprafețele contaminate pe lista căilor de transmitere.

Același document arată că pisicile domestice elimină oochiștii în mediu. Pentru o infecție nu ai nevoie de pisică în casă: o friptură în sânge sau o salată cu pământ pe frunze ajung la fel de bine.

Sarcina schimbă miza. Potrivit CDC, o infecție luată pentru prima dată în timpul sarcinii sau cu puțin înainte poate ajunge la copil, chiar dacă mama nu are niciun simptom. Unii nou-născuți rămân cu leziuni grave la ochi sau la creier. Broșura ESCCAP pentru gravide estimează că parazitul trece placenta în aproximativ 30% din aceste cazuri, o cifră despre cât de des ajunge infecția la făt și care nu spune câți copii se nasc afectați.

Există și partea liniștitoare. Potrivit raportului CDC publicat în MMWR, femeile infectate înainte de concepție nu transmit de obicei infecția fătului, cu excepții rare.

Pot ține pisica în sarcină?

Da. Broșura CDC pentru femei răspunde exact la întrebarea asta: nu trebuie să renunți la pisică dacă ești însărcinată sau plănuiești o sarcină. Ghidul european ESCCAP despre Toxoplasma spune că infectarea prin contact direct cu pisica e foarte puțin probabilă, așa că mângâiatul animalului nu e o problemă.

Riscul vine din trei locuri: tava cu nisip, pământul din grădină sau din ghivece și carnea crudă din bucătărie. Recomandările INSP pentru o sarcină sănătoasă cer evitarea contactului cu excrementele animalelor de companie și ale rozătoarelor încă din perioada în care plănuiești sarcina.

INSP descrie căile de transmitere, dar nu dă pași pentru litieră. De aceea, măsurile practice de mai jos vin din ghiduri străine: CDC din Statele Unite, ESCCAP, organizația veterinară europeană, și PDSA, o asociație veterinară britanică.

Litiera: ce schimbi acasă

Ritmul contează mai mult decât produsul de curățenie. CDC recomandă schimbarea litierei zilnic, fiindcă parazitul devine infecțios abia la 1 până la 5 zile după ce ajunge în fecale. O tavă golită în fiecare zi e curățată înainte de momentul acela.

• Altcineva din casă preia litiera pe durata sarcinii, cum recomandă atât CDC, cât și ESCCAP.
• Dacă nu te poate ajuta nimeni, folosești mănuși de unică folosință și te speli bine pe mâini cu apă și săpun după aceea. PDSA dă același sfat, cu mănuși de cauciuc.
• Nicio zi sărită: o tavă lăsată de vineri până luni are deja fecale în intervalul în care parazitul poate infecta.

Bucătăria: carnea crudă e calea principală

Atât INSP, cât și CDC pun carnea pe primul loc. CDC numește mai ales carnea de porc, de miel și vânatul gătite insuficient, iar pe aceeași listă trece și manipularea neigienică a alimentelor. Pentru o gravidă care nu are anticorpi, ghidul ESCCAP despre protozoare recomandă doar carne gătită complet sau ținută la congelator, la −20 °C, cel puțin două zile.

Același ghid adaugă două obiceiuri din afara bucătăriei: legumele se spală înainte de a fi mâncate, iar grădinăritul se face cu mănuși, fiindcă pământul poate ascunde oochiști de la pisicile din curte.

Analize: TORCH și anticorpii pentru toxoplasmă

În România, protocolul Ministerului Sănătății pentru consultația prenatală prevede ca, la luarea în evidență a sarcinii, să fie evaluate infecțiile cu risc, inclusiv toxoplasmoza din complexul TORCH, la femeile care nu au documente despre o infecție anterioară. Ghidul prenatal INSP citează, în schimb, ghiduri internaționale care nu recomandă testarea de rutină a tuturor gravidelor și propune analiza doar când există risc.

Cele două documente nu spun același lucru, iar practica poate diferi de la un cabinet la altul. La prima consultație, întreabă dacă testul pentru toxoplasmă e pe lista de analize și spune că ai pisică. Dacă ai un rezultat mai vechi, adu-l: o infecție dovedită dinaintea sarcinii schimbă discuția.

Un rezultat care pare să arate o infecție recentă se discută cu medicul fără amânare. Combinațiile de anticorpi IgG și IgM pot avea mai multe explicații. Tot medicul care te urmărește hotărăște dacă analiza se repetă mai târziu în sarcină.

Ce faci pentru pisică

Partea pisicii e simplă. CDC recomandă ca ea să stea în casă și să mănânce hrană din comerț, uscată sau la conservă, fără carne crudă. Ce alimente de pe masa ta sunt periculoase pentru pisica însăși găsești în articolul despre alimente periculoase la câini și pisici.

Schema pentru viermii intestinali rămâne cea obișnuită și are pagina ei: deparazitarea internă la pisici. Dacă pisica are diaree, slăbește sau stă apatică, verificarea rapidă a semnelor de urgență la câine și pisică te ajută să decizi cât de repede mergi la veterinar.

Când suni la medic

Pentru tine, interlocutorul este obstetricianul sau medicul de familie: ei cer analizele și le interpretează. Veterinarul are grijă de pisică, iar analizele tale rămân în seama medicului tău. Sună-l când ai un rezultat pe care nu-l înțelegi sau o întrebare despre contactul cu pisica în sarcină.

Toxoplasmoza e una dintre bolile care pot trece de la animale la om. Celelalte sunt adunate în secțiunea despre boli care trec de la animale la om, cu ghiduri separate pentru leptospiroza la câini și la om și pentru giardia la câini și pisici.

Părerea mea

Aș păstra pisica și aș lăsa litiera altcuiva pe toată durata sarcinii. La prima vizită la medic aș cere testul pentru toxoplasmă, dacă nu am un rezultat mai vechi, iar acasă aș mânca doar carne bine făcută. Cu aceste trei schimbări, pisica poate dormi liniștită pe canapea.