Hrană și îngrijire zilnică
Tartrul la câini și pisici
Tartrul se formează din placa bacteriană care se întărește pe dinți. Până pe la trei ani, majoritatea câinilor și a pisicilor au deja primele semne de boală parodontală. Periajul zilnic cu pastă pentru animale o ține în frâu acasă, dar tartrul format se scoate doar la veterinar, prin detartraj sub anestezie.

Nicio autoritate veterinară din România nu publică un ghid de îngrijire a dinților pentru stăpâni. Pagina se bazează pe Asociația Medicilor Veterinari din Statele Unite (AVMA), pe ghidul global de stomatologie al WSAVA din 2020, pe consiliul american pentru sănătate orală la animale (VOHC) și pe centrul pentru pisici al facultății Cornell. Tratamentul îl stabilește medicul, după ce examinează gura animalului tău.
De la placa bacteriană la tartru și boala parodontală
După fiecare masă, pe dinți se depune un strat moale de bacterii, numit placă dentară. Dacă nu e îndepărtată, ea absoarbe minerale din salivă și se întărește, devenind tartrul galben-maroniu pe care îl vezi mai ales la baza dinților din spate. Tartrul are o suprafață aspră, iar pe ea se prind tot mai multe bacterii.
Partea vizibilă e cea mai puțin gravă. AVMA explică faptul că placa și tartrul de sub gingie fac paguba: gingia se inflamează (gingivită), apoi se distrug țesuturile și osul care țin dintele, iar dintele se clatină și cade. Medicii notează boala de la 0 (normal) la 4 (grav). Potrivit AVMA, la vârsta de trei ani un câine sau o pisică are aproape sigur primele semne, iar ghidul WSAVA vorbește de cel puțin 80% dintre câini și 70% dintre pisici. La animalele cu boală parodontală medicii întâlnesc mai des și modificări la rinichi, ficat și inimă.
Mirosul urât din gură la câine
Respirația urât mirositoare e de obicei primul semn pe care îl observă stăpânul. Cel mai des o produc bacteriile din placă și din pungile parodontale, spațiile adâncite dintre gingie și dinte. AVMA o trece pe lista motivelor pentru care duci animalul la un control al dinților înainte de vizita anuală. Pe aceeași listă sunt dinții rupți sau mobili, dinții de lapte care n-au căzut, dinții acoperiți de tartru, gingiile care sângerează, umflăturile de pe față, un fel neobișnuit de a mesteca, salivația abundentă și mâncarea care îi cade din gură.
Un miros care apare brusc, mai ales la un animal în vârstă care bea și urinează mai mult, poate avea și alte cauze decât dinții, de exemplu o boală de rinichi sau diabetul. Atunci ai nevoie de un consult general, la care medicul se uită și în gură.
Dinții pisicii: gingivita și resorbția dentară
Medicii de la Cornell citează studii după care între 50 și 90% dintre pisicile de peste patru ani au o formă de boală dentară. Pe lângă gingivită și boala parodontală, pisicile mai au o problemă aproape necunoscută la câini, resorbția dentară: dintele se distruge din interior, iar Cornell o întâlnește în diferite grade la 30-70% dintre pisici. Cauza ei nu se cunoaște.
Pe dinte apare o pată roz chiar la marginea gingiei, iar când o vezi, dintele e deja serios afectat. Pisica nu se plânge. În schimb mestecă pe o singură parte, înclină capul când mănâncă, lasă granulele și caută mâncarea moale, salivează sau devine irascibilă. Diagnosticul cere radiografii dentare, făcute sub anestezie, iar dintele dureros se scoate de obicei.
Periajul dinților la câine și la pisică
Potrivit AVMA, periajul regulat e cea mai eficientă măsură pe care o poți lua acasă, iar un animal periat des ajunge mai rar la detartraj. Ideal ar fi să periezi zilnic, dar și de câteva ori pe săptămână ajută. VOHC adaugă că orice periaj făcut constant e mai bun decât niciunul. Cei mai mulți câini acceptă periuța. La pisici durează mai mult până se obișnuiesc, însă Cornell scrie că majoritatea ajung s-o accepte.
- Prima săptămână: îl lași să lingă puțină pastă de pe deget, apoi îi ridici buza câteva secunde și îi dai o recompensă.
- Săptămâna a doua: freci ușor dinții din față cu degetul sau cu o bucată de tifon, timp de zece secunde.
- Apoi periuța: una moale pentru animale sau una pentru copii, ținută înclinat spre marginea gingiei, cu mișcări mici, circulare.
- Unde insiști: VOHC arată că placa și tartrul se strâng cel mai repede pe fața dinspre obraz a dinților de sus. Când animalul stă cuminte, periezi și fața dinspre limbă.
Dacă gingiile sunt deja roșii și sângerează, periajul doare. Cornell sfătuiește ca la o pisică cu gingivită severă să vorbești întâi cu medicul. Același lucru e valabil pentru un câine cu tartru gros: întâi detartrajul, apoi periajul, ca să păstrezi dinții curați.
Pasta de dinți pentru câini și pisici
Animalele înghit pasta, nu o scuipă. Cornell avertizează că produsele de igienă orală pentru oameni pot fi toxice pentru pisici, iar unele paste și ape de gură conțin xilitol, un îndulcitor care la câini scade brusc glicemia. Ce faci dacă a înghițit deja așa ceva scrie în pagina despre alimentele toxice pentru câini și pisici. Tubul pe care îl cumperi trebuie să spună limpede că pasta e pentru câini sau pentru pisici.
Pentru recompensele dentare, jucăriile de ros și hrana „dentară”, AVMA atrage atenția că multe produse promit mai mult decât fac. Un reper util e sigiliul VOHC, pe care consiliul îl acordă produselor ale căror studii arată o scădere a plăcii sau a tartrului cu cel puțin 20%. Lista e publicată pe site-ul VOHC, separat pentru câini și pisici. Recompensele au și calorii, așa că intră în porția zilnică pe care o socotești cu calculatorul de hrană pe zi.
Detartrajul la câini și pisici: de ce se face sub anestezie
La cabinet, detartrajul înseamnă mai mult decât răzuirea tartrului de pe coroană. Medicul examinează fiecare dinte, măsoară cu o sondă adâncimea pungilor parodontale, face radiografii unde e nevoie, curăță tartrul de pe dinte și de sub gingie, apoi lustruiește dinții ca suprafața să rămână netedă. Dinții prea afectați se scot în aceeași ședință. AVMA notează că majoritatea animalelor pleacă acasă în aceeași zi, încă puțin amețite.
Anestezia e motivul pentru care mulți stăpâni amână. Unele saloane de toaletaj oferă „detartraj fără anestezie”, dar Colegiul american de stomatologie veterinară nu îl recomandă, pentru că nu permite curățarea și examinarea de sub gingie, unde se află cele mai multe leziuni, și poate răni animalul. Ghidul WSAVA merge mai departe și scrie că o asemenea curățare nu ajută, iar uneori face rău. După o astfel de procedură dinții par albi, dar boala de sub gingie continuă pe ascuns. AVMA recunoaște că anestezia implică întotdeauna un risc, dar spune că astăzi acesta e foarte mic în comparație cu beneficiile. La un animal în vârstă, întreabă medicul ce analize sunt necesare înainte de anestezie. Multe dintre ele se fac oricum la controalele obișnuite ale animalelor în vârstă.
Cât de des mergi la control
AVMA recomandă ca dinții și gingiile să fie examinate de medic cel puțin o dată pe an, de obicei la vizita pentru rapelul de vaccinare. Nu mai aștepta vizita anuală dacă observi unul dintre semnele de mai sus. Un animal care a slăbit și refuză granulele poate avea pur și simplu dureri de dinți, motiv pe care îl tratăm și în articolul despre câinele care nu mănâncă, dar bea apă.
Ce aș face eu
Aș începe periajul de când animalul e pui și ia totul în joacă, iar periuța aș scoate-o la aceeași oră în fiecare zi, după plimbarea de seară. O dată pe lună aș ridica buzele și m-aș uita la măselele de sus, cu telefonul în mână, ca să compar pozele. La un câine sau o pisică cu tartru deja vizibil aș programa întâi detartrajul cu anestezie și abia apoi aș începe periajul, pe dinți curați. Ofertele de detartraj fără anestezie le-aș ocoli. Celelalte ghiduri despre hrană, gheare și îngrijirea de zi cu zi le găsești la secțiunea hrană și îngrijire zilnică.