Alergia la câini

Simptomele alergiei la câini: cum se manifestă pe piele

Semnul principal e mâncărimea. Manualul veterinar MSD, în versiunea pentru stăpâni, descrie o reacție a sistemului imunitar la o substanță altfel inofensivă, care se vede prin piele înroșită, umflată și cu mâncărimi. Câinele n-o poate spune, așa că o arată prin ce face:

• se linge și își roade labele, uneori până se colorează blana în maro-roșcat între degete
• își freacă fața și ochii de mobilă, de covor sau de iarbă
• se scarpină la urechi și scutură din cap
• se linge pe burtă, la subraț și în zona inghinală
• se roade la baza cozii și pe coapse

Dacă ai căutat poze cu alergia la câini, iată ce se vede de obicei pe piele: zone roșii, fără păr sau cu blana rărită, cruste, mătreață și pete mai închise la culoare acolo unde scărpinatul ține de luni. MSD scrie că rănile și crustele vin mai ales din scărpinat, iar pe pielea zgâriată se instalează bacterii și drojdii. De la ele vin mirosul de rânced al blănii și secrețiile din urechi, de multe ori primul lucru pe care îl observă stăpânii. La o mică parte dintre câini, otitele repetate sunt singurul semn al unei alergii, motiv pentru care articolul despre otita la câini trimite tot aici când boala se întoarce.

Locul mâncărimii spune mult despre cauză. Dacă vrei să pornești de acolo, verificarea pentru câinele care se scarpină leagă zona și aspectul pielii de cauzele probabile, inclusiv de râie, ciuperci și reacția la zgardă, care seamănă cu o alergie fără să fie.

Alergia la purici: cea mai des întâlnită

Câinele alergic la purici reacționează la proteinele din saliva puricelui, pe care acesta o lasă în piele când mușcă. Rețeaua de spitale veterinare VCA explică de ce stăpânii o ratează atât de des: o singură mușcătură poate da mâncărime câteva zile, iar puricele stă pe câine doar cât se hrănește, minute sau ore. Un câine curat la prima vedere poate fi, deci, un câine alergic la purici.

Mâncărimea și căderea părului apar de regulă pe mijlocul spatelui, până la baza cozii, și în jos pe picioarele din spate. VCA mai notează că un câine care are deja alergie la polen sau la acarieni face mai ușor și alergie la purici. Tratamentul e un control strict al puricilor, tot anul, pe toate animalele din casă și în casă. Ce produs acoperă ce parazit găsești în ghidul de deparazitare a câinilor, iar cum golești casa de ouă și larve e în articolul despre puricii din casă. Pentru puseul de mâncărime, medicul dă de obicei un corticoid pe termen scurt, cât începe să lucreze antiparazitarul.

Alergia la polen și ambrozie la câini

Medicii o numesc dermatită atopică. Câinele reacționează la ce plutește în aer: polen de copaci, ierburi și buruieni, acarieni din praf, mucegai. MSD o pune pe seama unei predispoziții moștenite și dă câteva rase mai expuse, între care labradorul, golden retrieverul, boxerul, shih tzu-ul, westie și shar-pei-ul. Metișii o pot face și ei. Primele semne apar de obicei între 6 luni și 3 ani.

Zonele tipice sunt labele, fața, urechile, picioarele din față și burta. Diferența față de om e că polenul îl face pe câine să se scarpine mai mult decât să strănute. MSD scrie că doar aproximativ 15% dintre câinii atopici fac și rinită sau astm.

Ambrozia contează aici pentru că e principala sursă de polen din România la sfârșitul verii și toamna. Pagina MedLife despre alergia la ambrozie pune polenizarea în august și septembrie, cu simptome care pot ține până în octombrie. Un câine care începe să-și roadă labele în fiecare sfârșit de august și se liniștește după primul îngheț are tiparul unei alergii la polen de buruieni. Un test de alergie poate arăta dacă ambrozia e printre alergenii lui, dar MSD precizează că testul nu pune singur diagnosticul. El servește la alegerea alergenilor pentru un vaccin antialergic.

Pe lângă tratament, ajută să-i ștergi labele și burta cu un prosop umed după plimbările din sezon și să-l ferești de terenurile virane cu buruieni înalte.

Alergia la mâncare la câini și dieta de eliminare

Alergia la mâncare e mai rară decât cea la polen. Semnele sunt aceleași, cu o diferență pe care o poți observa singur: mâncărimea nu ține de anotimp. Potrivit MSD, alimentele care provoacă cel mai des alergii la câini sunt carnea de vită, de pui, ouăle, porumbul, grâul, soia și laptele. Alergia se formează în timp, așa că ingredientul vinovat e de obicei unul pe care câinele l-a mâncat ani de zile fără probleme.

Testele de sânge și de piele nu sunt de încredere pentru alergia la mâncare, scrie MSD. Diagnosticul se pune cu dieta de eliminare, care decurge cam așa:

1. Medicul alege o hrană cu o proteină și o sursă de carbohidrați pe care câinele nu le-a mâncat niciodată, sau o hrană de prescripție cu proteine hidrolizate.
2. Câinele mănâncă doar acea hrană, până la trei luni. Fără recompense, fără resturi de la masă, fără pastile aromate și fără pastă de dinți cu gust.
3. Dacă mâncărimea scade mult sau dispare, medicul îți cere să dai din nou vechea hrană. Semnele revin de obicei într-o oră până la 14 zile, iar asta confirmă alergia.
4. După ce se liniștește iar, adaugi pe rând câte un ingredient vechi, timp de până la 14 zile fiecare, ca să afli exact care e problema.

Pasul doi e cel la care eșuează cele mai multe diete. MSD subliniază că un singur ingredient vechi strecurat în timpul probei o poate strica toată, fiindcă tocmai acela poate fi alergenul. O hrană „hipoalergenică” luată de pe raft, cu pui pe etichetă și alte proteine în compoziție, nu ține loc de dietă de eliminare. Ce să cauți pe o etichetă de hrană în general e explicat în ghidul despre cum alegi hrana pentru câini.

Cum pune medicul diagnosticul

Nu există un test unic care să spună „alergie”. Pagina MSD despre mâncărimea la câini descrie ordinea în care medicul elimină cauzele. Întâi caută purici și acarieni, cu pieptene, raclaj de piele și, uneori, un tratament antiparazitar de probă. Apoi tratează infecțiile de piele, bacteriene sau cu drojdii, timp de trei-patru săptămâni. Abia la un câine care se scarpină și fără paraziți și fără infecție rămâne alergia la mediu sau la mâncare, iar dieta de eliminare le desparte pe cele două.

Pare lung, și chiar durează. Un stăpân care sare direct la testul de alergie sau la schimbarea hranei pierde de obicei luni, pentru că o infecție netratată sau un purice scăpat întrețin mâncărimea orice ar mânca animalul.

Tratamentul alergiei la câini

Tratamentul depinde de tipul alergiei. Pentru cea la purici și cea la mâncare, cheia e să scoți cauza: antiparazitar fără pauze, respectiv hrana fără ingredientul vinovat. Dermatita atopică nu are o cauză care se poate scoate din casă, așa că MSD o descrie ca boală pe viață, ținută în frâu cu mai multe tratamente puse cap la cap:

• Medicamente pentru mâncărime. Corticoizii acționează repede, dar VCA cere doza cea mai mică, cât mai rar. Ca alternative, VCA numește oclacitinibul (Apoquel), o tabletă, și lokivetmabul (Cytopoint), o injecție cu anticorpi. Pe toate le prescrie medicul.
• Băi și îngrijirea blănii. Șampoanele medicale recomandate de medic îndepărtează polenul și calmează pielea, iar unele țin în frâu bacteriile și drojdiile.
• Tratarea infecțiilor. Antibioticele sau antifungicele se dau când pe piele sau în urechi s-au înmulțit microbi, pentru că o infecție netratată menține mâncărimea.
• Imunoterapia. Vaccinul antialergic, sub formă de injecții sau de picături, e varianta preferată de medicii veterinari specializați în dermatologie, scrie MSD. Se face pe alergenii găsiți la test, iar efectul se vede abia după 6 luni până la un an.

Antihistaminicele pentru oameni lipsesc intenționat de pe listă. MSD notează că cercetările nu susțin folosirea lor contra mâncărimii la câine. Unele comprimate combinate conțin și decongestionante, periculoase pentru animal. Dacă se scarpină fără oprire, are răni zemuinde sau o pată umedă apărută în câteva ore, mergi la medic chiar în ziua aceea. Celelalte semne care nu suferă amânare sunt adunate în verificarea despre semnele pentru care mergi la veterinar în aceeași zi.

Când ești tu alergic la câine

Mulți dintre cei care caută „alergie la câini” vorbesc despre propria alergie, iar pentru ea mergi la un medic alergolog. MedLife enumeră strănutul în rafale, nasul care curge, tusea și mâncărimea în gât, și explică faptul că alergenii se află în păr, dar și în salivă, în urină și în celulele moarte de pe piele. De aceea un câine cu păr scurt sau tuns nu e o garanție. Testele la alergolog arată la ce anume reacționezi, iar dacă apar respirația șuierată sau senzația de sufocare, consultul nu se amână.

Ce aș face eu

La un câine care se scarpină de câteva săptămâni aș începe cu puricii, chiar dacă nu văd niciunul: un antiparazitar bun, dat la zi tuturor animalelor din casă, rezolvă cea mai frecventă alergie și scoate din calcul o cauză. Apoi aș merge la medic cu o listă simplă: unde se scarpină, de când, dacă se agravează într-un anumit anotimp și tot ce mănâncă, cu recompense cu tot. Dacă medicul propune o dietă de eliminare, aș ține-o întocmai trei luni și aș anunța pe toată lumea din casă că nu-i mai dă nimic de pe masă. Iar la un câine care își roade labele în fiecare toamnă, aș întreba direct de ambrozie și de un plan pentru sezon, cu băile și medicamentele pregătite din august.