Tusea la câini

De unde vine tusea la câini: sunetul și momentul te ajută

Tusea e un reflex care curăță căile respiratorii, iar la câine receptorii ei se întind din fundul gâtului până în bronhii. De aceea o pot porni lucruri foarte diferite: o infecție, o trahee slăbită, o inimă mărită care apasă pe bronhii, refluxul acid, un fir de iarbă inhalat sau viermii pulmonari. ANSVSA și societățile veterinare din România nu publică un ghid pentru stăpâni despre tuse, așa că articolul se sprijină pe ghidul internațional ISCAID pentru antibiotice și pe surse veterinare americane.

Acasă nu pui un diagnostic, dar poți observa trei lucruri care îl ajută mult pe medic: cum sună tusea, când apare și ce face câinele între accese.

• Tuse seacă, puternică, apărută brusc după o pensiune, parc sau frizerie: de obicei tusea de canisă.
• Tuse ca un claxon de gâscă, când se agită, bea apă sau trage în zgardă, la un câine de talie mică: colapsul traheal.
• Tuse adâncă, mai ales noaptea sau după efort, la un câine bătrân care obosește mai repede la plimbare: posibil inima.
• Tuse umedă, cu flegmă albă care se îngălbenește, febră și lipsă de poftă: pneumonia, cea mai gravă dintre ele.

Medicul veterinar Jennifer Fryer, pe Preventive Vet, recomandă să filmezi un acces de tuse cu telefonul, pentru că la cabinet câinele rareori tușește la comandă. Notează și de când tușește, dacă a fost recent cu alți câini și dacă înghite des în gol.

Tusea de canisă: cum se ia și cât durează

Tusea de canisă e numele popular pentru complexul bolilor respiratorii infecțioase ale câinelui. Rezumatul ghidului ISCAID publicat de dvm360 enumeră cauzele: mai multe virusuri (parainfluenza, adenovirusul de tip 2, coronavirusul respirator, gripa canină, virusul jigodiei) și câteva bacterii, dintre care cea mai cunoscută e Bordetella bronchiseptica. Adesea un câine are mai mulți microbi deodată.

Se ia de la alți câini, prin aer, prin boluri de apă comune și prin jucării. Primele semne apar la câteva zile până la două săptămâni după contact: tuse, ochi și nas care curg, uneori oboseală. Cei mai mulți câini își revin în 7-10 zile cu îngrijire acasă. Ca să nu-i îmbolnăvești pe alții, ține-l departe de câini încă o săptămână după ce arată bine.

Vaccinul polivalent din carnet acoperă de obicei și parainfluenza (literele „Pi” din DHPPi), iar pentru Bordetella există un vaccin separat, opțional, pe care medicul îl propune câinilor care merg la pensiune, la dresaj în grup sau la expoziții. Ghidul ISCAID spune că aceste vaccinuri nu împiedică infecția, dar pot face boala mai ușoară. Excepția e jigodia, pe care vaccinul chiar o previne. Vârstele la care se fac dozele sunt în schema de vaccinare la câini. Un cățel nevaccinat care tușește, are febră și ochii lipiți trebuie văzut în aceeași zi, pentru că semnele seamănă cu începutul jigodiei.

Antibiotic pentru tusea la câini: când îl dă medicul

Pentru că majoritatea cazurilor de tuse de canisă sunt virale, ghidul ISCAID pentru antibiotice la bolile respiratorii (Lappin și colaboratorii, 2017) descurajează folosirea lor de rutină. La un câine cu semne ușoare, care mănâncă și se poartă normal, recomandă o perioadă de observație de până la 10 zile, timp în care boala trece de obicei singură.

Antibioticul intră în discuție când câinele are secreții groase, gălbui sau verzui la nas ori la ochi și, pe lângă ele, febră, apatie sau nu mai mănâncă. Atunci ghidul propune ca primă alegere doxiciclina, 7-10 zile, iar ca alternativă amoxicilina cu acid clavulanic. Doza o calculează medicul după greutate. Dacă în 7 zile nu se vede o îmbunătățire, ISCAID cere radiografie și alte investigații înainte de a schimba antibioticul.

Un antibiotic rămas în casă, de la om sau de la alt animal, nu e o variantă. Nu atinge virusurile, poate ascunde o pneumonie până devine gravă și întreține rezistența bacteriilor. Același principiu apare în articolul despre diareea la câini, unde ghidul european ENOVAT descurajează antibioticul în formele ușoare.

Tratament naturist pentru tuse la câini: ce ajută acasă

La un câine care tușește din când în când, dar mănâncă, bea și e vioi, Preventive Vet propune câteva măsuri simple:

• Aer umed în camera în care stă: un umidificator curat sau câteva minute în baie cât faci duș, scos afară dacă gâfâie.
• Odihnă până se vindecă, fără alergat, joacă intensă sau plimbări lungi.
• Un ham în locul zgărzii, ca lesa să nu apese pe gât.
• Miere amestecată în părți egale cu apă caldă, la un acces de tuse: 1-2 lingurițe la câinii mici, o lingură la cei mari.

Despre miere sursele nu spun toate același lucru. Asigurătorul britanic Animal Friends notează că efectul ei asupra tusei de canisă nu a fost studiat și că nu se dă puilor, câinilor diabetici, celor supraponderali sau celor cu imunitatea slăbită. Mierea calmează gâtul, dar nu tratează infecția. Ceaiurile, siropurile din plante și uleiurile esențiale puse în difuzor nu au nici ele studii la câine, iar unele uleiuri irită căile respiratorii.

Ce nu îi dai din farmacia de acasă

Siropurile și pastilele de răceală pentru oameni par la îndemână, dar spitalele veterinare VCA le trec printre cele mai periculoase medicamente fără rețetă pentru câini:

• Antitusivele cu dextrometorfan, pentru că multe au xilitol ca îndulcitor, foarte toxic pentru câini.
• Decongestionantele, toxice ele însele și adesea cu xilitol.
• Paracetamolul din pliculețele de răceală, pe care câinele nu îl metabolizează ca omul.
• Ibuprofenul și celelalte antiinflamatoare de uz uman.
• Antihistaminicele, mai ales combinate cu decongestionante sau calmante.

Dacă a ajuns deja la o cutie de pastile sau la un sirop, nu mai aștepta să vezi ce se întâmplă și urmează pașii din articolul despre alimentele și substanțele toxice pentru câini. Pentru tusea care nu-l lasă să doarmă, medicul are antitusive potrivite pentru câine.

Colapsul traheal la rasele mici

Traheea e un tub ținut deschis de inele de cartilaj. La câinii mici și foarte mici, de vârstă mijlocie sau bătrâni, inelele se înmoaie cu anii și tubul se turtește la fiecare respirație mai puternică. PetMD numește cel mai des Yorkshire terrierul, pomeranianul, pudelul toy și chihuahua, cu primele semne pe la 6-7 ani.

Tusea seamănă cu un claxon de gâscă și pornește când câinele se bucură, bea repede sau trage în zgardă. Preventive Vet scrie că boala nu se vindecă, dar se ține sub control cu antitusive, bronhodilatatoare și, la nevoie, antiinflamatoare, iar la cazurile grave se poate monta un stent în trahee. Acasă contează greutatea, pentru că fiecare kilogram în plus îi îngreunează respirația, și hamul. Cum îl înveți să meargă fără să tragă e explicat în articolul despre câinele care trage de lesă.

Tusea câinelui bătrân: când vine de la inimă

La câinii în vârstă, mai ales la rasele mici, valvele inimii se îngroașă și închid tot mai prost. Medicul aude un suflu la control, adesea cu mult înainte ca stăpânul să observe ceva. Inima se poate mări atât de mult încât apasă pe bronhii și provoacă o tuse adâncă. Mai grav e când lichidul se adună în plămâni, adică insuficiența cardiacă.

Preventive Vet spune clar că o tuse nouă la un câine cu boală de inimă cunoscută e motiv de consult imediat, pentru că plămânii se pot încărca repede. Semnele care o însoțesc: obosește la plimbare, respiră repede sau cu efort, are burta umflată, gingiile palide sau vinete, uneori tușește spumă. Controalele pe care le are un câine trecut de 7-8 ani sunt descrise în ghidul despre câinele și pisica la bătrânețe.

Când mergi la veterinar în aceeași zi

Preventive Vet împarte semnele în două grupe. Mergi imediat, chiar și noaptea, dacă:

• are gingiile albe, vinete, violet sau roșu-aprins
• respiră mai mult de 40 de ori pe minut în repaus (numără de câte ori i se ridică pieptul în 30 de secunde și înmulțește cu doi)
• stă așezat cu gâtul întins înainte și nu vrea să se culce
• tușește sânge sau flegmă galbenă ori verde
• nu se poate ridica sau merge greu
• mănâncă sau bea mai puțin de jumătate din cât obișnuiește

Dacă tușește rar, mănâncă și e vioi, o programare peste o zi sau două e de ajuns. Între cele două situații, programează consultul în următoarele 24 de ore. Un câine care ar fi putut mânca raticid și tușește sânge e o urgență separată, pentru că otrava împiedică sângele să se coaguleze. Celelalte urgențe, nu doar cele legate de tuse, le găsești în lista cu semnele pentru care mergi la veterinar în aceeași zi.

La cabinet, medicul ascultă inima și plămânii, se uită la gingii și numără respirațiile. Pentru o tuse care durează face de obicei radiografie toracică și, după caz, analize de sânge, un test pentru viermii inimii sau o examinare pentru viermi pulmonari. Viermii pulmonari se găsesc greu într-o probă obișnuită de scaun, așa că medicul poate cere mai multe probe. Ce acoperă fiecare tip de dehelmintic afli din ghidul despre deparazitarea câinilor.

Ce aș face eu

Dacă un câine adult ar începe să tușească la scurt timp după o pensiune și ar rămâne vioi, l-aș ține acasă, departe de alți câini, cu ham, aer umed și odihnă, și aș număra în fiecare seară respirațiile din somn. N-aș cere antibiotic din prima zi și n-aș căuta în dulăpiorul cu medicamente. Aș merge la cabinet dacă după o săptămână tusea nu se rărește sau mai devreme, la prima secreție gălbuie însoțită de febră ori de lipsa poftei de mâncare. La un câine mic care tușește de luni de zile sau la unul bătrân cu suflu, n-aș pune tusea pe seama unei răceli și aș programa un consult cu radiografie.