Diabetul la câini și pisici

Simptomele diabetului la câini și pisici

Spitalele VCA numesc patru semne principale, aceleași la câine și la pisică: sete mare, urină multă, poftă de mâncare crescută și slăbire. Fără insulină, zahărul din mâncare nu poate intra în celule și rămâne în sânge. Rinichii îl elimină prin urină, iar zahărul trage apă după el, de aceea animalul urinează mult și bea ca să nu se deshidrateze. Celulele rămân flămânde, așa că organismul își consumă grăsimea și mușchii, iar stăpânul vede un animal care mănâncă mai mult decât oricând și slăbește.

Semnele se adună încet, pe parcursul câtorva săptămâni sau luni, scrie Manualul veterinar MSD, iar unii câini și până la jumătate din pisicile diabetice mănâncă mai puțin, deci pofta mare lipsește din tablou. Câteva semne țin de specie:

• La câine, ochii devin tulburi: cataracta apare des la câinii cu diabet netratat sau prost controlat, iar la pisici foarte rar.
• La pisică, picioarele din spate slăbesc și ea ajunge să calce pe toată talpa, cu jaretul aproape de podea. International Cat Care mai notează blana neîngrijită.
• La amândouă, infecțiile urinare se repetă, fiindcă zahărul din urină hrănește bacteriile.

Setea e cel mai ușor semn de măsurat acasă. Umple bolul cu o cantitate cunoscută dimineața, adaugă ce mai pui peste zi și vezi cât lipsește a doua zi. Apoi compară rezultatul cu calculatorul care arată câtă apă bea normal un câine sau o pisică, în funcție de greutate. Setea are și alte cauze, de la bolile de rinichi la cele hormonale: la câine le găsești în verificarea pentru rinichii câinelui, la pisică în ghidul despre insuficiența renală la pisici.

Când e urgență: cetoacidoza diabetică

Un diabet lăsat netratat ajunge la cetoacidoză. Corpul arde grăsimea atât de repede încât sângele se acidifică, iar centrul de sănătate canină de la Cornell avertizează că, fără tratament rapid, poate fi mortală. Semnele sunt slăbiciunea, apatia, refuzul mâncării, vărsăturile și deshidratarea, la care pisicile pot adăuga diaree și prăbușire. Un animal care până ieri bea mult, iar acum varsă și nu mai mănâncă, trebuie dus la cabinet chiar în ziua aceea. VCA scrie că un astfel de câine are de obicei nevoie de câteva zile de terapie intensivă, cu perfuzii și insulină dată sub supraveghere. Celelalte semne pentru care nu aștepți până mâine le găsești în verificarea rapidă pentru veterinar în aceeași zi.

Tipurile de diabet la câini

VCA împarte diabetul câinelui în trei tipuri. Cel mai des întâlnit este tipul 1: celulele din pancreas care fac insulina au fost distruse aproape complet, iar câinele depinde de injecții. Tipul 2, în care pancreasul mai produce insulină, dar prea puțină sau prea târziu, e rar la câini. Al treilea tip apare când alți hormoni blochează efectul insulinei: gestația, unele tumori care secretă hormoni, boala Cushing sau tratamentele lungi cu corticosteroizi ori progestative, după MSD.

Riscul e mai mare la câinii de vârstă mijlocie, mai ales la femele, și la câinii care au avut pancreatită, arată Cornell. Între rasele predispuse, Cornell numește samoiedul, schnauzerul pitic și pudelul, iar MSD adaugă Yorkshire Terrier, Border Terrier, Cavalier King Charles Spaniel, Bichon Frisé și West Highland White Terrier. Orice rasă poate face totuși diabet. La o cățea nesterilizată, MSD recomandă sterilizarea, pentru că hormonii din faza de după călduri cresc glicemia și fac insulina greu de reglat. Ce presupune operația scrie în articolul despre sterilizarea cățelei.

Diabetul la pisici seamănă cu diabetul de tip 2

International Cat Care compară diabetul pisicii cu tipul 2 al omului: pancreasul produce mai puțină insulină, iar țesuturile răspund mai slab la cea care există. Apare mai ales la pisicile de vârstă mijlocie și bătrâne, la masculi, la pisicile sterilizate și la cele grase. Cornell estimează că obezitatea crește riscul de până la patru ori, iar după MSD boala apare mai des la pisicile de peste 4 kg. Dacă nu știi unde se află pisica ta, verificarea după scorul corporal îți dă o notă în câteva minute.

La pisică diabetul poate intra în remisie. MSD scrie că multe pisici tratate cu insulină și cu o dietă potrivită ajung să nu mai aibă nevoie de injecții, ceva ce la câine nu se întâmplă, decât dacă a dispărut boala care l-a îmbolnăvit. Cornell adaugă că șansa scade mult dacă pisica a trăit cu diabet necontrolat peste șase luni, de aceea contează să începi tratamentul repede. O pisică ce slăbește deși mănâncă poate avea și o tiroidă prea activă. Verificarea pentru pisica ce slăbește te ajută să pui semnele în ordine înainte de cabinet.

Cum se pune diagnosticul

Medicul caută două lucruri: glicemie mare care rămâne mare la măsurători repetate și zahăr în urină. La câinii și pisicile sănătoase, pe nemâncate, glicemia este între 75 și 120 mg/dL, iar zahărul apare în urină abia peste aproximativ 180 mg/dL la câine și 280 mg/dL la pisică, după MSD. Pisicile speriate la cabinet își pot urca glicemia doar de stres. De aceea medicul cere fructozamina, o analiză care arată media glicemiei din ultimele aproximativ două săptămâni și iese în limite normale când e vorba doar de emoții. Tot din sânge și urină se vede dacă animalul mai are o infecție urinară, pancreatită sau boala Cushing, care scad efectul insulinei.

MSD dă o cifră care merită știută înainte de consultație: până la un sfert din animalele diagnosticate sunt eutanasiate chiar în ziua diagnosticului, adesea din motive pe care o discuție despre tratament le-ar fi lămurit.

Tratamentul diabetului la câini: insulina de două ori pe zi

Cornell descrie rutina unui câine diabetic: o injecție sub piele de două ori pe zi, la ora mesei, cu aceeași cantitate din aceeași hrană, la aceleași ore. Câinii au aproape mereu diabet de tip 1, de aceea pastilele pentru diabet folosite la oameni nu îi ajută, notează VCA. Hrana bogată în fibre poate ține glicemia mai stabilă, deși mulți câini se descurcă bine cu orice hrană completă pe care o mănâncă cu plăcere. Mâncarea semiumedă, plină de zahăr, se evită.

Reglarea durează. La început câinele poate sta o zi sau două în clinică, apoi medicul face curbe de glicemie, adică măsurători la câteva ore pe parcursul unei zile, și ajustează doza. VCA precizează că stabilizarea glicemiei poate dura o lună sau mai mult. Glicemia se poate măsura și acasă, cu un glucometru veterinar sau cu un senzor lipit pe piele care citește zahărul la fiecare 15 minute, timp de până la 14 zile. Doza nu se crește niciodată fără medic. Odată reglat, câinele are prognostic bun, scrie VCA, iar costul lunar al insulinei, seringilor și hranei devine rezonabil. Scump e începutul, cu analizele repetate.

Tratamentul la pisici: insulină, dietă și varianta orală

Și pisica primește de obicei insulină de două ori pe zi, injectată sub pielea dintre omoplați. International Cat Care recomandă să exersezi întâi cu apă pe o portocală și să faci injecția în timp ce pisica mănâncă o recompensă. Flaconul se ține în frigider, niciodată în congelator, și se rulează ușor între palme, fără să fie agitat. Pisica primește o hrană bogată în proteine și săracă în carbohidrați, iar MSD recomandă conservele în locul hranei uscate. La o pisică grasă, slăbitul treptat, cu un plan făcut de medic, poate face diabetul să dispară.

Din 2022 există și medicamente orale pentru pisici, din clasa inhibitorilor SGLT2, care se dau o dată pe zi, sub formă de soluție sau de comprimate. Ele fac rinichii să elimine zahărul prin urină. MSD le recomandă doar pisicilor diagnosticate de curând, care n-au primit încă insulină și n-au boli de rinichi, de ficat sau pancreatită, iar International Cat Care adaugă că pisica nu trebuie să aibă cetone. Medicul decide dacă pisica ta intră în categoria asta.

Hipoglicemia: semnele unei doze prea mari

Insulina în exces scade zahărul prea mult. Animalul devine slăbit și dezorientat, merge împleticit, tremură, iar în cazurile grave face convulsii sau intră în comă. International Cat Care spune să ții acasă o sticluță de sirop de glucoză, de la farmacie sau de la cabinet, iar Cornell sfătuiește să-l ungi pe gingii și să suni imediat medicul. Cauza obișnuită e o doză repetată din greșeală, de aceea regula e să nu faci niciodată a doua injecție când nu ești sigur că prima a intrat. Dacă vezi un câine diabetic care tremură, cauza poate fi alta, iar verificarea pentru câinele care tremură și nu se ține pe picioare te ajută să le deosebești.

Ce aș face eu

Înainte de consultație aș măsura cât bea animalul în 24 de ore și aș duce o probă de urină de dimineață, fiindcă scurtează drumul spre diagnostic. La o pisică aș cere de la început dieta săracă în carbohidrați și aș întreba deschis de remisie, cu un plan de slăbire dacă e grasă. La un câine aș porni de la ideea că insulina e pe viață și aș cere să mi se arate injecția la cabinet până o fac fără să tremure mâna. Aș ține un caiet cu ora și doza, cât a mâncat, cât a băut și cum s-a purtat, cum recomandă International Cat Care, și aș întreba medicul de un senzor pentru acasă. O decizie grea n-aș lua-o în ziua diagnosticului: aș lăsa să treacă primele săptămâni, până se găsește doza potrivită.