Litiera pisicii

Ce contează la litiera pentru pisici

Modelul cutiei contează mai puțin decât mărimea, curățenia și locul unde o pui. Ghidul pentru medici veterinari al asociațiilor de medicină felină AAFP și ISFM, despre pisicile care fac în afara litierei, numește curățenia drept factorul care cântărește cel mai mult în alegerea pisicii. Pagina despre același subiect a Centrului pentru sănătatea felinelor de la Universitatea Cornell arată că pisica ce face în afara cutiei e cea mai frecventă plângere de comportament a stăpânilor. Autoritățile din România nu publică îndrumări pentru stăpâni pe acest subiect, așa că ghidul de față se sprijină pe aceste două surse americane și europene.

Câte litiere îți trebuie: regula n+1

Cornell recomandă câte o litieră pentru fiecare pisică din casă, plus una. O singură pisică are deci două cutii, două pisici au trei. Regula reduce concurența: o pisică dominantă poate sta lângă singura cutie din casă, iar cealaltă își caută alt loc. De aceea cutiile stau în camere diferite. Într-un apartament mic, una poate sta în baie, iar cealaltă pe hol sau în cămară.

Litiera mare pentru pisici: cât de mare e destul

Ghidul veterinar recomandă o cutie lungă de cel puțin o dată și jumătate cât pisica, măsurată de la vârful nasului până la baza cozii. Pisica trebuie să intre, să se întoarcă, să scurme și să-și facă nevoile fără să atingă marginile. Ca dimensiune minimă, ghidul dă o cutie dreptunghiulară de aproximativ 56 pe 43 de centimetri. Multe cutii din magazine sunt mai mici de atât, iar o cutie de depozitare din plastic, fără capac, ajunge adesea mai aproape de mărimea potrivită.

Puii și pisicile bătrâne au nevoie de margini joase. Un pisoi de două luni nu sare peste o margine înaltă, iar o pisică de 14 ani cu articulații înțepenite o poate ocoli fiindcă o doare pasul. Pentru o pisică în vârstă, o tăietură joasă pe una dintre laturi ajută. Semnele bătrâneții, de la mersul mai greu la confuzie, sunt adunate în ghidul despre câinele și pisica la bătrânețe.

Litiera acoperită sau deschisă

Litiera acoperită ține nisipul în cutie și mirosul departe de nasul nostru. Pentru pisică, Cornell remarcă tocmai opusul: capacul ține mirosul înăuntru, acolo unde stă ea. Potrivit AAFP și ISFM, medicii veterinari nu au ajuns la un consens privind preferința pisicilor pentru cutii deschise sau închise. Unele folosesc liniștite o cutie cu capac, altele o evită.

Diferența apare mai ales în casele cu mai multe animale. O pisică într-o cutie închisă nu vede cine o așteaptă la ieșire. Când una dintre pisici o pândește pe cealaltă, Cornell recomandă o cutie deschisă, cu vedere în toate părțile, pusă așa încât să aibă două căi de ieșire. O litieră acoperită pe care pisica o folosește fără ezitare poate rămâne cum e. Dacă stă pe margine sau iese în grabă, încearcă să scoți capacul.

Litiera automată pentru pisici: ce câștigi și ce pierzi

O litieră automată simte când pisica a ieșit și strânge singură bulgării într-un compartiment închis. Câștigul e evident pentru cine lipsește mult de acasă: cutia rămâne curată între două goliri. Pierderea e mai puțin vizibilă. Un medic veterinar citat de PetsRadar observă că senzorul înregistrează intrarea pisicii, dar nu îți spune că a stat cinci minute chinuindu-se fără rezultat sau că urina avea urme de sânge. Cu o cutie obișnuită, vezi zilnic câți bulgări sunt și cât de mari, iar o schimbare în aceste cifre e adesea primul semn al unei boli de rinichi, al diabetului sau al unei cistite.

Pisica se obișnuiește cu ea treptat. Un ghid pentru stăpâni publicat de bzi.ro recomandă ca în primele zile curățarea automată să rămână oprită, cu puțin nisip din vechea cutie amestecat în cea nouă, ca să miroasă familiar. Zgomotul mecanismului poate speria o pisică timidă, așa că ține și vechea cutie în casă până vezi că o folosește pe cea nouă.

Nisip pentru litieră: bentonită, silicat sau granule vegetale

În magazinele din România găsești trei feluri mari de nisip. Fiecare se curăță altfel.

• Bentonita e o argilă care face bulgări tari în contact cu urina. Scoți zilnic bulgării cu lopățica și completezi cu nisip curat. Seamănă cel mai mult cu pământul în care scurmă o pisică afară, dar ridică praf când pisica scurmă în ea.
• Silicatul (silicagelul) are granule poroase care absorb urina și nu fac bulgări. Scoți zilnic scaunul, amesteci granulele, iar întreaga cantitate se schimbă când se îngălbenește sau nu mai ține mirosul. Unele pisici nu suportă sub labe granulele mari și tari.
• Granulele vegetale, din lemn, porumb sau tofu, sunt ușoare. Unele fac bulgări, altele doar absorb, iar eticheta spune care din ele se pot arunca la toaletă.

Cornell menționează că majoritatea pisicilor preferă nisipul fără parfum. Parfumul pus ca să ne placă nouă îi poate displăcea pisicii, al cărei miros e mult mai fin. Dacă vrei să schimbi tipul de nisip, fă-o treptat: amesteci puțin din cel nou în cel vechi și crești proporția în mai multe zile.

Unde pui litiera

Pisicile mănâncă într-un loc și își fac nevoile în altul, iar Cornell folosește chiar acest obicei ca metodă: un bol cu mâncare pus într-un loc murdărit o descurajează pe pisică să revină acolo. Așa că litiera nu stă lângă bol sau lângă apă. Alege un colț liniștit, unde pisica ajunge ușor și nu e surprinsă de copii, de câine sau de zgomotul brusc al mașinii de spălat când pornește centrifuga. Dacă locuiești pe mai multe niveluri, pune o cutie pe fiecare etaj. O pisică bătrână nu mai urcă scările de mai multe ori pe zi.

Odată găsit locul, litiera rămâne acolo. Când trebuie totuși mutată, Cornell recomandă să o deplasezi câțiva centimetri pe zi spre noul loc. Dacă pisica nu o mai folosește, o duci înapoi în ultimul punct unde mergea bine și reiei mai încet.

Cât de des cureți litiera

Bulgării și scaunul se scot cel puțin o dată pe zi, potrivit recomandării AAFP și ISFM. Cornell adaugă că unele pisici refuză o cutie în care a rămas fie și puțină urină sau un scaun. Cu două pisici, merită s-o cureți dimineața și seara. Cutia se golește complet și se spală cu apă caldă și un detergent fără miros când nisipul nu mai absoarbe sau mirosul rămâne după curățat.

Dacă ești însărcinată, roagă pe altcineva să curețe litiera sau poartă mănuși și spală-te pe mâini după aceea. Motivul e toxoplasmoza, explicată pas cu pas în articolul despre toxoplasmoză, pisică și sarcină.

Pisica face pe lângă litieră: întâi verifici dacă o doare

Cornell așază cauzele medicale primele pe listă. Cu o cistită, pisica urinează des, cu durere, iar în timp asociază durerea cu litiera și o ocolește. Bolile de rinichi, de tiroidă și diabetul o fac să bea și să urineze mai mult decât poate ține cutia curată. Durerea la scaun, artroza și declinul cognitiv de la bătrânețe o împiedică să ajungă la timp. Cornell recomandă un consult cu analize înainte de orice altă schimbare, pentru că pisicile își ascund adesea boala. Dacă bea mai mult decât de obicei, ai un punct de pornire în calculatorul pentru câtă apă bea pisica pe zi.

Un caz nu suportă amânare. Un motan care intră des în litieră, se chinuie și nu elimină urină poate avea uretra blocată. PreventiveVet descrie situația ca pe o urgență medicală critică și spune că un motan care nu a urinat de 8-12 ore trebuie dus imediat la o clinică de urgență. PetMD arată că, netratat, blocajul poate ucide pisica în 24-48 de ore. Celelalte urgențe sunt adunate în lista semnelor pentru care mergi la veterinar în aceeași zi.

Când boala e exclusă: litiera, nisipul sau locul

Cornell distinge două situații. O pisică cu aversiune față de cutie face pe tot felul de suprafețe, de la covor și pat la gresie sau cadă. O pisică cu o preferință face mereu pe același tip de suprafață sau în același loc. Ce poți încerca:

• Dacă stă pe marginea cutiei fără să atingă nisipul, nu îngroapă ce face sau face chiar lângă cutie, curăță mai des și verifică dacă nisipul s-a schimbat recent.
• Dacă alege covoarele sau hainele, încearcă un nisip mai fin și mai moale. Cornell sugerează chiar o bucată de mochetă în cutie, peste care adaugi treptat nisip.
• Dacă alege mereu același colț, pune o litieră acolo și, după ce o folosește sigur, o muți câte puțin spre locul dorit.
• Dacă alt animal o pândește, treci la o cutie deschisă și adaugă una în altă cameră.

Stropii de urină pe pereți sau pe spătarul canapelei, lăsați în picioare cu coada ridicată și tremurândă, sunt marcaj. Potrivit Cornell, marchează mai ales motanii necastrați și, mai rar, pisicile nesterilizate, dar și 10% dintre motanii castrați și 5% dintre pisicile sterilizate. Pagina despre castrarea motanului arată ce schimbă operația în acest obicei.

Locul murdărit se curăță repede, cu o soluție enzimatică pentru urină de animale. Cornell recomandă să eviți produsele cu amoniac sau oțet, pentru că miros a urină. Pisica nu face pe lângă ca să se răzbune, iar pedeapsa, țipatul sau frecatul botului în urină îi cresc frica și înrăutățesc problema.

Ce aș face eu

Aș cumpăra o cutie mai mare decât pare necesar, fără capac la început, și un nisip fără parfum, bentonită sau vegetal, și aș mai pune încă o cutie în altă cameră. Aș scoate bulgării în fiecare seară, pentru că așa văd și dacă pisica urinează mai mult sau mai puțin decât de obicei. La o litieră automată aș renunța dacă pisica e în vârstă sau a mai avut probleme urinare. Iar la prima băltoacă lângă cutie aș suna întâi la cabinet, înainte să schimb nisipul.