Rasele de câini după talie

Cum se împart rasele de câini

Pentru un stăpân, cea mai la îndemână împărțire e după greutatea de adult. Cluburile canine nu fixează o graniță în kilograme, așa că aici folosim una orientativă: talie mică sub 10 kg, talie medie între 10 și 25 kg, talie mare peste 25 kg. Unele rase cad între două categorii, iar masculii trec adesea de pragul la care se opresc femelele.

Crescătorii și arbitrii de expoziție folosesc altă hartă. Nomenclatura Federației Chinologice Internaționale (FCI) așază rasele în zece grupe după munca lor de origine: ciobănești și câini de turmă, pinscheri, schnauzeri și molosoizi, teriere, teckeli, spitz și rase primitive, câini de vânătoare pe urmă, câini de aret, retrieveri și câini de apă, câini de companie, ogari. Grupa spune mai mult decât greutatea despre ce face un câine când se plictisește: ciobăneștii adună, terierii sapă, câinii de vânătoare urmăresc mirosul.

Dacă te-a adus aici o listă cu nume de rase de câini pentru un apartament, testul nostru despre ce câine se potrivește la bloc pornește de la programul tău și te trimite la rasele care se împacă cu el.

Rase de câini mici: mult temperament, puțină plimbare

Rasele de talie mică vin în mare parte din două grupe. Câinii de companie, ca maltezul, bichonul frisé, cavalierul King Charles sau chihuahua, au fost crescuți să stea lângă om și se mulțumesc de regulă cu o jumătate de oră sau o oră de mișcare pe zi. Terierii mici, ca Jack Russell, schnauzerul pitic sau yorkshire-ul, au în spate vânătoarea de rozătoare și sunt mai vioi, mai gălăgioși și mai greu de oprit când prind o urmă.

Pentru cine caută rase de câini mici de curte, terierii sunt alegerea firească: stau bine afară cu mișcare multă și latră la orice intră în ogradă. Gardul trebuie să fie îngropat puțin în pământ, fiindcă un terier plictisit sapă pe sub el.

La sănătate, problema tipică a câinilor mici e genunchiul. Spitalele veterinare VCA scriu că multe rase toy și mici, între care maltezul, chihuahua, pudelul și bichonul, au o predispoziție moștenită pentru luxația de rotulă. Stăpânul vede un câine care aleargă câțiva pași pe trei picioare și apoi calcă normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cazurile ușoare pot trăi așa ani întregi, iar cele frecvente se operează înainte să apară artroza. La rasele mici mai apar des tartrul și dinții pierduți devreme, despre care e vorba în articolul despre tartrul la câini.

Rase de câini de talie medie: cele mai diferite între ele

Talia medie adună rase care nu au aproape nimic în comun în afară de greutate. Un whippet de 12 kg aleargă scurt și apoi doarme pe canapea. Un border collie de 18 kg are nevoie de ore de muncă pe zi și, fără ea, își inventează singur ocupații. Beagle-ul și cockerul spaniel sunt câini de vânătoare cu nas puternic, care pleacă după un miros fără să mai audă chemarea.

Aici temperamentul cântărește cel mai mult. Întreabă pentru ce a fost crescută rasa și cum arată o zi obișnuită a părinților puiului. Un câine de talie medie cu energie de câine de muncă, ținut cu două plimbări scurte, ajunge să roadă ușile sau să latre ore în șir. Dacă se întâmplă deja, articolele despre câinele care latră când rămâne singur și despre câinele care trage de lesă arată ce poți face pas cu pas.

Rasele brahicefale, cu botul scurt, sunt un caz aparte. Bulldogul francez sau englez, pugul și boxerul suportă greu căldura și efortul. La ele, plimbarea se mută dimineața devreme și seara, iar alergatul lângă bicicletă iese din discuție vara.

Rase de câini de talie mare: spațiu, timp și o viață mai scurtă

O curte nu ajunge pentru un câine mare. Fișa labradorului de la Kennel Club, clubul canin britanic, cere peste două ore de mișcare pe zi, o casă mare și o grădină mare, deși clubul îl descrie ca un câine de familie bun la toate. Ciobănescul german, golden retrieverul și ciobăneștii românești cer la fel de mult timp, plus dresaj serios din primele luni, pentru că un câine de 35 kg care sare pe oameni nu mai e amuzant.

Talia mare vine la pachet cu două riscuri de sănătate pe care orice stăpân ar trebui să le cunoască:

• Displazia de șold și de cot. Articulația se formează greșit și duce în timp la durere și artroză. Kennel Club le recomandă insistent crescătorilor de labrador radiografii de șold și de cot pentru părinți, iar rezultatul acestor teste e primul lucru pe care îl ceri când cumperi un pui de rasă mare.
• Dilatarea și torsiunea stomacului. Colegiul American al Chirurgilor Veterinari (ACVS) o descrie ca pe o urgență care evoluează rapid, legată de pieptul adânc, de o singură masă mare pe zi, de vârstă și de rude care au avut-o. Dogul german, weimaranerul, Saint Bernard și setterii apar des în cazuri. Semnele de început sunt neliniștea, salivația, burta care se umflă și încercările de a vomita fără să iasă nimic. Mortalitatea raportată e de aproximativ 15%, mai mare după 6 ore de semne, așa că mergi imediat la veterinar.

ACVS recomandă două-trei mese mici pe zi pentru câinii operați, iar mulți chirurgi propun la rasele cu risc fixarea preventivă a stomacului, făcută în aceeași anestezie cu sterilizarea. Cum alegi și cât dai din hrană e explicat în ghidul despre cum alegi hrana pentru câini.

Cât trăiește un câine după talie

Talia e cel mai bun indiciu pentru durata de viață. Un studiu publicat în 2024 în Scientific Reports, pe peste 584.000 de câini din Marea Britanie, pornește de la faptul că, în cadrul aceleiași specii, animalele mai mici trăiesc mai mult, iar câinele urmează regula. Diferențele sunt mari: autorii citează mediane de 12,7 și 13,5 ani pentru West Highland White Terrier, față de 8,0 și 8,4 ani pentru rottweiler. Metișii au câștigat în medie aproximativ 1,2 ani față de câinii de rasă într-o populație din Anglia.

Pentru tine, asta înseamnă că un câine mare intră mai devreme în anii în care are nevoie de controale dese. Vârsta lui în ani de om, socotită separat pentru fiecare talie, o afli din calculatorul de vârstă după talie, iar semnele îmbătrânirii sunt adunate în articolul despre câinele bătrân.

Câini de vânătoare: rasele și ce cer acasă

Rasele de vânătoare ocupă jumătate din grupele FCI: teckelii, câinii de vânătoare pe urmă (beagle, copoi), câinii de aret (pointer, setter, brac), retrieverii și spanielii, ogarii. Mulți au ajuns câini de familie foarte iubiți, labradorul și golden retrieverul fiind cele mai cunoscute exemple. Ce au păstrat de la munca lor e nasul sau ochiul pentru vânat. Un ogar zărește un iepure departe pe câmp și pleacă, iar un beagle se ia după un miros până nu mai aude nimic. Rechemarea se lucrează mult și se exersează mai întâi în locuri îngrădite, iar primii pași sunt în ghidul de dresaj de bază.

Rasele de câini periculoși: ce spune legea în România

Regulile pentru acești câini sunt în Ordonanța de urgență 55/2002 despre câinii periculoși sau agresivi, aprobată prin Legea 60/2003. Articolul 1 împarte câinii periculoși în două categorii:

• Categoria I, câinii de luptă și de atac: tipurile Pit Bull, Boerbull, Bandog și metișii lor.
• Categoria a II-a: American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiler, Dogul argentinian, Mastino napoletano, Fila Brasileiro, Mastiff, Ciobănescul caucazian, Cane Corso și metișii lor.

Stăpânul unui asemenea câine trebuie să aibă cel puțin 18 ani și să nu fi fost condamnat pentru o infracțiune contra persoanei. Câinele se înregistrează la Asociația Chinologică Română, iar la intrarea în casă sau pe gard se pune o plăcuță „Câine periculos” de cel puțin 15 × 25 cm. La poliția de care ține adresa se depune adeverința de încadrare și o declarație cu numărul de microcip sau tatuaj și vaccinarea antirabică. Câinii din prima categorie se sterilizează obligatoriu și au nevoie de asigurare de răspundere civilă, iar importul și vânzarea lor sunt interzise.

Pe stradă, regula diferă după categorie. Câinii din categoria I nu au voie în localuri, în mijloacele de transport în comun și în alte locuri publice, iar pe drumurile publice și pe scara blocului merg doar cu botniță și lesă. Cei din categoria a II-a pot intra în locurile publice și în părțile comune ale blocului cu botniță și în lesă, ținuți de un adult care îndeplinește aceleași condiții. Fără botniță și fără lesă pot fi lăsați doar în spațiile amenajate pentru câini. Același act se aplică și oricărui câine, de orice rasă, care mușcă sau atacă neprovocat: legea îl numește „câine agresiv” și îi cere stăpânului aceeași înregistrare și aceeași plăcuță.

Microcipul și vaccinul antirabic sunt obligatorii pentru orice câine. Pașii sunt în articolele despre microciparea câinelui și despre schema de vaccinare.

Cum aș alege eu

Aș porni de la timpul pe care îl am, nu de la poză. Dacă în zilele obișnuite pot da câinelui o jumătate de oră, mă uit la câinii de companie. La o oră și ceva, intră în discuție talia medie, mai puțin rasele de muncă. La rasele mari, la cele de vânătoare și la ciobănești m-aș gândi doar dacă am două ore pe zi și un loc unde să alerge. La orice rasă aș cere crescătorului testele de sănătate ale părinților, iar la un metis din adăpost l-aș întreba pe îngrijitor cum se poartă câinele în fiecare zi, pentru că purtarea lui de zi cu zi te lămurește mai bine decât descrierea oricărei rase. Dacă la voi în casă se discută și o pisică, citește și ghidul nostru despre rasele de pisici.